mobile

CABINET DE AVOCATURA CLUJ - AVOCAT LIGIA TARCEA


avocat in Cluj

Cabinetul de avocatura Ligia Tarcea din Cluj isi propune sa vina in sprijinul dumneavoastra cu asistenta, consultanta si reprezentare juridica.

Contactati-ne pentru o evaluare profesionala !

Adresa: Cluj-Napoca, Calea Dorobantilor 22, Ap. 2
Mobil: 0740-060.538
E-mail: ligiatarcea@yahoo.com


Desfacerea casatoriei prin divort


Divort prin acordul partilor
Divort pentru motive temeinice
Divort din culpa comuna
Divort din culpa exclusiva a unuia dintre soti
La cererea uneia din parti dupa o separare in fapt care a durat cel putin 2 ani
La cererea sotului a carui stare de sanatate face imposibila continuarea casatoriei.
Stabilire domiciliu minor
Exercitare autoritate parinteasca (custodie)
Exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi.
Locuinţa copilului după divorţ
Contribuţia părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor
Program-vizitare-minor, domiciliul minor

Desfacerea casatoriei prin divort poate imbraca mai multe forme:

Divort prin acordul partilor

Conform art. 373 Noul Cod civil desfacerea casatoriei se poate pronunta la cererea ambelor parti sau ca urmare a cererii introdusa de unul din soti si acceptata de catre celalalt sot.

Acesta modalitate de divort este cea mai simpla, divortul pronuntandu-se chiar de la primul termen de judecata.

Divort pentru motive temeinice

Conform art. 373 Noul Cod civil divortul poate fi pronuntat si in cazul in care din motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav si iremediabil vatamate.

In acest caz instanta trebuie sa constate indeplinirea a trei conditii:

  • existenta  unor motive temeinice
  • sa existe o vatamare grava a raporturilor dintre soti
  • imposibilitatea continuarii casatoriei

Prin urmare, in aceasta  situatie instanta trebuie sa constate existenta atat a culpei sotilor, cat si faptul ca raporturile dintre acestia sunt grav si iremediabil vatamate iar continuarea casatoriei nu mai este posibila.

Cat priveste motivele temeinice pentru care poate fi pronuntat divortul, in lege acestea nu sunt precizate expres, insa, in literatura de specialitate si in practica, au fost considerate motive temeinice de divort urmatoarele imprejurari: violenta  verbala  sau  fizica  exercitata  asupra  unui  dintre  soti; lipsa  unor  relatii  specifice  familiei; neintelegeri grave asupravietii de familie, separarea sotilor etc.

Divort din culpa comuna

In cazul in care, in temeiul art. 373 lit. b) Noul Cod civil se solicita desfacerea casatoriei din cauza unor motive temeinice care au vatamat grav raporturile de familie, insa din probatoriul administrat instanta constata vina ambilor soti, atunci va pronunta divortul din culpa comuna ambilor soti.

Divort din culpa exclusiva a unuia dintre soti

In cazul in care temeiul de drept al cererii dvs este tot art. art. 373 lit. b) Noul Cod civil, respectiv aveti motive intemeiate si probe solide se poate solicita instantei de judecata pronuntarea divortului  din culpa exclusiva a sotului parat.

Motive intemeiate  pentru a se pronunta divortul din culpa exclusiva a unui sot pot fi (exemplificativ): relatiile extraconjugale, violenta conjugala fizica sau verbala, alcoolismul etc.

La cererea uneia din parti dupa o separare in fapt care a durat cel putin 2 ani

In acest caz, situatia este destul de clara: daca intre soti a intervenit o separare cu o durata de cel putin 2 ani, oricare dintre ei poate formula cerere de divort.

Ceea ce este de dovedit: durata separarii de cel putin 2 ani, iar in acest interval sa nu existe perioade de reluare a convietuirii sotilor.

La cererea sotului a carui stare de sanatate face imposibila continuarea casatoriei.

La art. 373 lit. d) Noul Cod civil  este prevazuta si posibilitatea ca  unul din soti, respectiv cel care are o problema de sanatate grava sa poata solicita desfacerea casatoriei.


Stabilire domiciliu minor

In cazul in care este vorba de un divort cu copii, odata cu desfacerea casatoriei, prin hotararea de divort instanta de judecata stabileste si unde va fi locuinta, domiciliul acestora.

Conform art. 400 Cod civil:

(1) In lipsa intelegerii dintre parinti sau daca aceasta este contrara interesului superior al copilului, instanta de tutela stabileste, odata cu pronuntarea divortului, locuinta copilului minor la parintele cu care locuieste in mod statornic.

(2) Daca pana la divort copilul a locuit cu ambii parinti, instanta ii stabileste locuinta la unul dintre ei, tinand seama de interesul sau superior.

(3) In mod exceptional, si numai daca este in interesul superior al copilului, instanta poate stabili locuinta acestuia la bunici sau la alte rude ori persoane, cu consimtamantul acestora, ori la o institutie de ocrotire. Acestea exercita supravegherea copilului si indeplinesc toate actele obisnuite privind sanatatea, educatia si invatatura sa.

In orice decizie cu privire la minor, instanta de judecata are in vedere interesul superior al copilului, inclusiv atunci cand stabileste cu care din parinti urmeaza sa locuiasca acesta.

Locuinta minorului nu poate fi schimbata fara acordul ambilor parinti, daca acest fapt afecteaza exercitiul autoritatii sau a altor drepturi parintesti.

In cazul in care parintii nu se inteleg cu privire la locuinta minorului, potrivit art. 496 alin. 4 coroborat cu art. 497 din noul Cod Civil, instanta va decide daca o schimbare a locuintei este in interesul superior al copilului, analizand concluziile raportului de ancheta psihosociala, ascultandu-i pe parinti si pe copilul care a implinit varsta de 10 ani.

In cazul schimbarii imprejurarilor, instanta de judecata poate modifica masurile dispuse cu privire la locuinta minorului.


Exercitare autoritate parinteasca (custodie)

Conform Noului Cod civil introduce sintagma de autoritate părintească ce este cunoscută și mult utilizată în media românească drept custodie comună. 

Autoritatea părintească este ansamblul de drepturi şi îndatoriri care privesc atât persoana, cât şi bunurile copilului şi aparţine în mod egal ambilor părinţi.

Părinţii căsătoriţi exercită împreună şi în mod egal autoritatea părintească. În cazul divorţului părinţilor autoritatea părintească se exercită potrivit dispoziţiilor din cod referitoare la efectele divorţului în raporturile dintre părinţi şi copii. 

În limbaj comun se foloseşte sintagma „custodia copiilor”, termen împrumutat din alte sisteme de drept, care nu se suprapune identic cu exercitarea autorităţii părinteşti după divorţ, dar care este folosit şi într-o serie de documente internaţionale, cum ar fi Convenţia Europeană privind recunoaşterea şi aplicarea hotărârilor privind custodia copiilor şi restabilirea custodiei copiilor din 1980.

Pe lângă dispoziţiile Noului Cod civil privind efectele divorţului în raporturile dintre copii şi părinţi, trebuie avute în vedere şi drepturile copilului prevăzute de Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului

Exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi.

Regula este aceea că, după divorţ, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi (în limbaj obişnuit - „custodie comună”).

Excepţia: când există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanţa hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi (părinte custodian). În această situaţie, celălalt părinte (părinte necustodian) păstrează dreptul de a veghea asupra modului în care copilul este crescut şi educat, precum şi dreptul de a consimţi la adopţia acestuia.

În mod cu totul şi cu totul excepţional, instanţa de tutelă poate hotărî plasamentul copilului la o rudă sau la o altă familie ori persoană sau într-o instituţie de ocrotire. Acestea exercită drepturile şi îndatoririle care revin părinţilor cu privire la persoana copilului. În acest caz, instanţa stabileşte dacă drepturile cu privire la bunurile copilului se exercită de către părinţi în comun sau de către unul dintre ei.


Locuinţa copilului după divorţ

Părinţii se pot înţelege asupra locuinţei copilului după divorţ. 

Dacă părinţii nu se înţeleg şi decid contrar interesului superior al copilului, instanţa de tutelă stabileşte, odată cu pronunţarea divorţului, ca locuinţa copilului minor să fie la părintele cu care locuieşte în mod statornic (părinte rezident). Dacă până la divorţ copilul a locuit cu ambii părinţi, instanţa îi stabileşte locuinţa la unul dintre ei, ţinând seama de interesul său superior.

Prin excepție, şi numai dacă este în interesul superior al copilului, instanţa poate stabili ca acesta să locuiască la bunici sau la alte rude ori persoane, cu consimţământul acestora, ori la o instituţie de ocrotire. Acestea supraveghează copilul şi îndeplinesc tot ce este necesar pentru sănătatea, educaţia şi învăţătura sa.

Dacă este afectat exerciţiul autorităţii sau a altor drepturi părinteşti, locuinţa minorului nu poate fi schimbată fără acordul ambilor părinţi. În cazul în care părinţii nu se înțeleg cu privire la aceste aspecte, instanţa va decide dacă o schimbare a locuinţei este oportună sau nu. 


Contribuţia părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor

Părinţii se pot înţelege cu privire la contribuţia lor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor, înţelegere de care poate lua act notarul în cazul divorţului notarial sau instanţa de tutelă, prin hotărârea de divorţ. 
În caz de neînţelegere, instanţa de tutelă stabileşte contribuţia fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor. 
Pensia de întreţinere poate fi sub o sumă fixă sau o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreţinere. Pensia de întreţinere stabilită într-o sumă fixă se indexează de drept, trimestrial, în funcţie de rata inflaţiei.
Întreţinerea datorată de părinte se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii şi o jumătate pentru 3 sau mai mulţi copii. Cuantumul întreţinerii datorate copiilor, împreună cu întreţinerea datorată altor persoane, potrivit legii, nu poate depăşi jumătate din venitul net lunar al celui obligat.
Pensia de întreţinere se plăteşte în rate periodice, la termenele convenite sau, în lipsa acordului lor, la cele stabilite prin hotărâre judecătorească.
Părinții pot conveni sau, dacă sunt motive temeinice, instanţa de tutelă poate hotărî ca întreţinerea să fie achitată prin plata anticipată a unei sume globale care să acopere nevoile de întreţinere ale celui îndreptăţit pe o perioadă mai îndelungată sau pe întreaga perioadă în care se datorează întreţinerea, în măsura în care debitorul întreţinerii are mijloacele necesare acoperirii acestei obligaţii.
Dacă apare o schimbare în ceea ce priveşte posibilităţile financiare ale părintelui care plăteşte întreţinerea şi nevoia copilului care o primeşte, instanţa de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micşora pensia de întreţinere sau poate hotărî încetarea plăţii ei.

Program-vizitare-minor, domiciliul minor

Instanta de judecata dispune masuri si cu privire la copiii minori si stabileste la cerere, un program de vizita al copiilor pentru parintele care nu va locui cu acestia.
Asadar, parintele care NU va avea locuinta impreuna cu minorul pastreaza dreptul de avea legaturi personale cu copilul, instanta de judecata putand stabili un program de vizitare.
Este de preferat ca parintii sa ajunga la un acord cu privire la acest program de vizitare fiind in interesul copilului ca acesta sa pastreze legaturi armonioase cu ambii parinti.
Daca parintii se inteleg cu privire la modalitatea in care parintele nerezident sa pastreze legatura cu minorul, la durata si frecventa acestor intalniri, atunci instanta nu va interveni si nu va fi necesar sa se stabileasca un anumit program de vizitare.
In masura in care intre parinti nu exista colaborare, nu exista posibilitatea realizarii unui astfel de acord, atunci se va solicita instantei ca, prin sentinta judecatoreasca, sa stabileasca un astfel de program care va trebui respectat de catre ambii parinti.
In functie de particularitatile cazului si de varsta copilului,  de obicei, programul de vizitare al minorului, va include doua weekend–uri pe luna si jumatate din durata vacantelor scolare.
Dreptul de vizitare al minorului poate include:
  • deplasarea parintelui la domiciliul minorului, unde va petrece un anumit timp impreuna cu acesta;
  • deplasarea copilului la domiciliul parintelui unde va ramane un timp determinat  (1 – 2 zile de exemplu);
  • petrecerea unui interval mai mare de timp, in general in perioada vacantelor scolare, de catre minor impreuna cu celalalt parinte in afara domiciliului acestuia (in tara sau in strainatate – cu acordul ambilor parinti);
  • orice alte modalitati propuse de parti si stabilite de instanta.
Dreptul parintelui de a mentine legaturi personale cu minorul este un drept ce nu poate fi interzis, cel mult limitat ca intindere, in cazuri temeinic justificate si motivat de interesul minorului.
Programul de vizitare stabilit printr-o sentinta judecatoreasca poate fi modificat, extins sau restrans daca au intervenit schimbari cu privire la conditiile avute in vedere la stabilirea acestuia. 








MISIUNEA NOASTRA


Misiunea noastra este de a fi alaturi de dumneavoastra, prin consultatii cu caracter juridic si prin asistenta sau reprezentare in fata instantelor judecatoresti sau a altor organe de jurisdictie.

“"Caracterul are drept fundament vointa si inteligenta." - Boccaccio.”